Anime Galaxy
Nu esti inca membru?
Atunci inregistreaza-te, intra in comunitatea noastra, descopera lumea anime asa cum n-ai facut-o niciodata si bucura-te alaturi de noi seriile vizionate!



 
AcasaAcasa  Galaxy PortalGalaxy Portal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Cultura

In jos 
AutorMesaj
BlitzZMay
Admin
Admin
avatar

feminin
Numarul mesajelor : 630
Varsta : 24
Warn :
0 / 1000 / 100

Puncte : 19060
Reputatie : 1
Data de inscriere : 04/11/2008

MesajSubiect: Cultura   Vin Dec 12, 2008 9:56 pm

Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la cultura originala a tarii, Jomon, la cea contemporana, hibrida, in care regasim influente din Asia, Europa si America de Nord.
Daca mergem pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in dezvoltarea culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d. Hr. care a culminat cu introducerea culturilor de orez, ceremoniei de inhumare, ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia), sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al VII-lea i. Hr.). Cultura s-a raspandit din Coreea in Japonia si a influentat si cultura intalnita in noua tara. De exemplu, Japonia a asimilat ceramica adusa de Coreea, la fel ca si Kofun-ul si accesoriile (Magatama) etc.
Japonia- Cultura nipona
Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit (papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento, ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura populara contemporana japoneza. Se mai observa si amprente ale culturilor Asiei si Europei.
Astazi, Japonia este principala ‘exportatoare’ a culturii sale populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi japonezi s-au evidentiat international in moda, film literatura, film si muzica. Doi scriitori japonezi au castigat Premiul Nobel in Literatura. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta calitate si unor console ale jocurilor; de asemenea, o varietate mare de romane grafice (manga) si de filme animate (anime) cu diferite stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord.
Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile comportamentului social si care este considerat foarte important. Multe carti il descriu minutios.
General vorbind, complexul obiceiurilor si etichetei Japoniei si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure si neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a face lucrurile este criticat de alte culturi pentru ca, spun ele, reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii umane; este de preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel ca in America sau Australia, spre exemplu.
Unele obiceiuri prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile Japoniei. Ele sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit modificari.

Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.
Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in tinuta zilnica.
Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata, pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.
Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei primi o yukata.

Ceremonia Ceaiului (Sado)
Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este puternic influentat de Zen Buddhism.
In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby. Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in case private.
Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.


Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre perfectiune.
Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.
Gheisele sunt imbracate in kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turista vei putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).


Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.

Gradinile japoneze
Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).
Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre, nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.

Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza
Sakura (floarea de cires) este floarea nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in cultura japoneza.
Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.
Exista cateva tipuri de muzica traditionala japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:
Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica traditionala japoneza.
Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru corzi.
Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.
Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si Shakuhachi:Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.
Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura japoneze.
Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.
Minyo: Folk japonez.


Baile japoneze
In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre de fitness etc.
In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce apa normala este folosita pentru altceva.
Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.
Uchi to soto”, “Gaijin”, “Amae”, “Giri to ninjō” sunt doar cateva dintre cele mai importante concepte care domina fara exceptii societatea japoneza de mai bine de sapte secole. Si unde oare in alta societate, daca nu intr-una care s-a pastrat in izolare pentru cca 250 ani poate fi mai adanc implementat si dezvoltat conceptul si ideea de Celalalt. Formele sub care se manifesta in aceasta cultura unica si greu accesibila ochiului occidental sunt nenumarate, pornind de la existenta sa doar ca punct de plecare al altor concepte fundamentale si ajungand pana la starea pura in care este denumit foarte comun “Gaijin”.

Aceasta perioada de izolare a Japoniei, foarte cunoscuta din punct de vedere istoric, situata intre anii 1640-1868, nu este cu nimic mai prejos din punct de vedere cultural, religios, adica socio-uman. Insa, izolarea nu va fi nicidecum una totala, conducatorii de atunci apreciind la justa lor valoare relatiile de tip economico-financiare cu anumite tari, si anume, Olanda. In urma succesului pe care crestinismul l-a avut in randul tuturor claselor sociale, dupa venirea in 1549 a misionarului iezuit Francisco Xavier – cel despre care se spune ca a crestinat Japonia – mai marii natiunii au resimtit acest fapt ca pe un pericol iminent la adresa culturii, administratiei, traditiei tarii lor, care si asa suferea neincetat in urma conflictelor interioare dintre shoguni si clanurile influente ale epocii. Asadar, traditia si religia pe de o parte, si administratia si centrul puterii pe de alta parte, fiind amenintate, s-a decis inchiderea granitelor, adica Sakoku, o masura de “siguranta” dusa la extrem. Olanda, singura tara protestanta din acea vreme, a putut intretine in continuare relatii cu Japonia, dar destul de superficiale. Fereastra catre Occident era la Nagasaki (in S-V Japoniei), mai precis insula Dejima. Desi nu sunt mentionate aproape niciodata, si schimburile neoficiale cu rusii, in partea de nord a Japoniei, dateaza tot din aceasta perioada. Pentru foarte mult timp, Hokkaido (“Pamantul marii de nord”) a avut un statut incert, motiv pentru care, chiar si dupa includerea lui oficiala in Japonia, centrul puterii situat in jumatatea sudica a tarii, nu putea controla aceasta zona extrema a tarii, cu o clima nu tocmai usor de suportat. Mentalul japonezilor din aceste teritorii va ramane astfel, oarecum imun la schimbarile majore pe care Japonia le suporta mai ales in aceasta perioada. Tocmai de aceea, cele mai multe concepte specifice civilizatiei si culturii japoneze se formeaza in jumatatea sudica a tarii.

In orice caz, societatea japoneza contemporana este una destul de omogena din punct de vedere al mentalitatii. Radacinile acestui mental le vom gasi insa in acea Japonie indepartata si cu totul traditionalista, nationalista, conservatore si de-a dreptul circumspecta cand vine vorba de Celalalt, de “Gaijin”. Toate miscarile, curentele si teoriile care au luat nastere dupa momentul inchiderii granitelor si continuind pana in perioada postbelica, sunt unele ce urmaresc cultivarea discursului istoric, definirea nationala, sunt teorii ale niponismului care ilustreaza aceleasi doua lucruri : japonezii sunt diferiti si japonezii sunt cei mai buni.

De-a lungul timpului, foarte multe miscari si teorii nu au facut decat sa hraneasca fara ezitare aceasta delimitare a spatiului “intra-muros” de cel numit “extra-muros”, ceea ce pentru japonezi se cheama “uchi”, respectiv “soto”. Insa aceasta echivalare este una fortata, aproximativa. Tradusi ad literam, termenii inseamna: uchi=inauntru, in interior; iar soto=in afara, in exterior. O alta echivalare aproximativa ar putea fi “public-privat”, insa nici aceasta nu este cu mult mai satisfacatoare. Pentru japonezi, “soto” poate insemna ceva care vine de peste ocean, ceva care vine din exteriorul familiei, din afara anturajului, ceva necunoscut pana atunci, dar care poate sa devina element al spatiului “uchi”; un superior foarte exigent va fi de asemenea trimis in spatiul “soto”, datoria care primeaza simtirii, la fel. In concluzie, tot ceea ce este necunoscut, nefavorabil, primejdios, potrivnic va intra inauntrul granitelor spatiului “soto”. In timp ce spatiul “uchi” reprezinta familia, prietenii, tot ceea ce tine de simtire. Sa nu uitam insa ca aceste granite, pe care incercam sa le trasam aici sunt foarte relative, in masura in care exista unele lucruri care migreaza dintr-un spatiu in celalalt.

Mai devreme spuneam ca o traducere a celor doua concepte prin public si privat este una aproximativa si nesatisfacatoare. In viziunea noastra, si nu numai, cei doi termeni pot fi clasificati ca antinomici, lucru ce nu poate fi operat si in cazul termenilor “uchi-soto”. De asemenea, in japoneza exista alti termeni prin care putem traduce cuvintele public si privat. “Uchi” si “soto” sunt mai degraba doua concepte complementare, de aici rezultand si faptul ca nici unuia nu-i poate fi atribuita in totalitate o conotatie pozitiva, si cu atat mai putin una negativa. Deci, nu tot ceea ce este rau apartine spatiului “soto”, cum nici tot ceea ce este bun nu poate fi inclus in “uchi”. Situatia devine cam ambigua aici. Oare lucrurile nu pot deveni mai clare de atat? Teoretic, da. Practic, nu. Singurul lucru care ne-ar limpezi considerabil explicatiile teoretice este totusi experienta terenului.

Cele doua concepte pot fi totusi alaturate, daca dorim neaparat o categorisire, conceptelor de: “ego”-“alter”, “extra-muros” si “intra-muros”,” dar al islam” si “dar al harb” etc.

_________________


Did you know?
The paralyzed puppets died
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://animegalaxy.forumz.ro
 
Cultura
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime Galaxy :: General :: Japan-All about it-
Mergi direct la: